Prezentare

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Gorj, cu sediul în Târgu Jiu, Calea Eroilor nr. 15-17, este serviciu public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional cu personalitate juridică.

  • Atribuţiile Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul  Naţional Gorj sunt stabilite prin HG 90/2010, art. 17:

(1) Direcţiile judeţene pentru cultură şi patrimoniul naţional, respectiv a municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii principale:

    a) îndeplinesc atribuţiile prevăzute de lege în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional;

    b) colaborează cu autorităţile publice şi cu instituţiile specializate pentru protejarea şi punerea în valoare a bunurilor din patrimoniul cultural naţional şi aplică în acest sens prevederile legale în domeniu;

    c) participă, la cererea autorităţilor abilitate şi împreună cu acestea, la acţiuni de control al respectării legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

    d) solicită şi primesc, în condiţiile legii, în nume propriu sau în numele şi pentru Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, de la autorităţi ale administraţiei publice, de la instituţii publice şi de la persoanele juridice de drept privat cu activitate în domeniul cultural, al artelor şi informării publice, date şi informaţii necesare pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin;

    e) controlează respectarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor la Fondul Cultural Naţional, în condiţiile şi la termenele stabilite prin lege;

    f) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite de ministrul culturii şi patrimoniului naţional, potrivit legii.

    (2) Organizarea şi funcţionarea direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniul naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi atribuţiile acestora, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se stabilesc prin regulamente aprobate prin ordin al ministrului culturii şi patrimoniului naţional.

(2) Organizarea si functionarea directiilor judetene pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si atributiile acestora, altele decât cele prevazute la alin. (1), se stabilesc prin regulamente aprobate prin ordin al ministrului culturii si patrimoniului national.

Lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul Ministrului culturii şi cultelor nr. 2314/2004 înregistrează pentru judeţul Gorj 511 poziţii care reprezintă 46 monumente şi situri arheologice, 352 de monumente istorice, 4 ansambluri urbane , 24 monumente de for public şi 28 monumente memoriale.
Ansamblul monumental Calea Eroilor din municipiul Târgu-Jiu, axa E-V a municipiului, are dispuse pe circa 1,5 km. celebrele lucrări, Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana fără Sfârşit, la care se adaugă într-o simbioză unică şi necesară Biserica Eroilor cu hramul Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Realizare a marelui artist de renume mondial Constantin Brâncuşi, a fost ridicat, cu eforturile conducătoarei Ligii Naţionale a Femeilor Gorjene, Arethie Tătărescu, între anii 1937 şi 1938. Este dedicat memoriei eroilor care s-au jertfit pentru reîntregirea neamului.

O caracteristică a patrimoniului cultural gorjean este arhitectura lemnului care tezaurizează mărturii de o excepţională valoare artistică. Sunt înregistrate112 biserici de lemn, unele cu o vechime de peste 300 de ani, altele cu elemente arhitecturale unicat, cum sunt cele cu pridvor pe altar. Acestora li se adaugă numeroase case tradiţionale, parte din ele grupate într-un cadru ambiental deosebit în Muzeul arhitecturii populare de la Curtişoara, muzeu în aer liber dezvoltat pe 12 ha în jurul unui alt de monument - ansamblul Cormoiu ce are în compunere cula , biserica şi conacul.

Culele, după unii autori, îşi trag numele din turcescul kula care înseamnă turn. Arhitectura lor dezvoltată în feudalismul târziu răspundea necesităţilor de apărare a micii boierimi care nu putea întreţine mari armate sau cetăţi fortificate şi care a recurs la această formă de supraveghere şi apărare contra duşmanilor. Deşi izvoarele menţionează pentru teritoriul judeţului Gorj în jur de 24 de astfel de construcţii, actualmente doar trei păstrează forma originală – Curtişoara, Groşerea, Şiacu, la care se poate adăuga şi casa-culă de la Glogova.
Cula de la Curtişoara, cunoscută şi sub numele de cula Cornoiu, a fost construită încă din prima jumătate a secolului al XVIII-lea şi a fost lăsată moştenire de Radu Piştescu logofătului Cornea din Târgu-Jiu (1785), împreună cu toată averea. Dezvoltată pe trei niveluri, cu fântână în pivniţă şi cu creneluri de tragere la fiecare nivel, ea putea adăposti familia boierească şi apropiaţii săi şi putea face faţă chiar unui asediu prelungit.
Cula Crăsnaru se află pe povârnişul unui deal ce domină Valea Groşerea şi Valea Gilortului, din satul Groşerea. Construită cu trei nivele, a aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surcel şi soţiei sale Ecaterina născută Frumuşanu şi a fost dată de zestre fiicei lor Elena căsătorită cu Achil Crăsnaru.
Cula din Şiacu, comuna Slivileşti, a fost începută în 1818 de boiernaşul Răducan Cioabă. După moartea acestuia, soţia sa Zoiţa s-a recăsătorit cu Marin Chintescu, acesta fiind cel care a terminat cula în 1822. La fel ca şi cula din Groşerea şi aceasta are trei nivele şi a avut la origine rol în exclusivitate de veghe, refugiu şi apărare.
Casa - culă din Glogova, situată pe malul stâng al Motrului, a fost construită în mai multe etape de către Necula Glogoveanu (sec. XVII ) ce foloseşte ca bază un beci mai vechi, apoi de Matei şi Ioniţă Glogoveanu (sec. XVIII), concomitent cu realizarea bisericii paraclis cu hramul Sf. Nicolae. Tradiţia aminteşte de existenţa unor subterane ce făceau legătura între culă şi biserica paraclis din apropiere şi dintre culă şi un luminiş din apropierea Motrului, subterane folosite în cazul unui asediu.
Casa-culă din Glogova

Case şi conace
Casa Dimitrie Măldărascu, din municipiul Târgu-Jiu, strada Tudor Vladimirescu nr.36, a aparţinut în 1719 lui Gheorghe Măldărascu, care este recunoscut ca fiind ctitorul acesteia. A avut mai multe funcţiuni, iar în ultima perioadă a făcut obiectul unei ample acţiuni de restaurare.
Casa Cartianu, datează de la sfârşitul sec. al XVIII – lea, având ca nucleu de bază Cula de la Cartiu. Ulterior este transformată prin adăugirea perimetrală a unor pridvoare, conferindu-i imobilului o volumetrie aparte, constituind astfel un monument de referinţă în arhitectura românească. Restaurată la sfârşitul secolului XX, clădirea adăposteşte o colecţie etnografică de excepţie.
Casa Barbu Gănescu, din municipiul Târgu-Jiu, Piaţa Victoriei nr.1, este o construcţie în stil neoromânesc realizată pe un nucleu datând din anul 1790. La sfârşitul secolului al XVIII-lea aceasta aparţinea slugerului Barbu Gănescu. Ion Bărbulescu fost guvernator al Băncii Naţionale, o restaurează radical şi o reamenajează în anul 1929 sub supravegherea arhitectului Iulius Doppelreiter care nu se abţine în a-şi aduce contribuţia personală începând de la decoraţia exterioară până la distribuţia încăperilor.

Ansamblul Cornea Brăiloiu, din cartierul Vădeni, al municipiul Târgu-Jiu, este unul dintre cele mai vechi şi reprezentative construcţii pentru judeţul Gorj. Are în compunere casa(palatul), biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului, grajdurile (dispărute la sfârşitul sec. XX) şi zidul de incintă. Casa fost construită pe un nucleu din secolul al XVI de către Cornea Brăiloiu, mare ban al Craiovei, utilizând ca bază pivniţele masive din cărămidă şi folosindu-se de meşterii care construiseră palatul cumnatului său, domnitorul Constantin Brâncoveanu, de la Potlogi. Biserica paraclis, beneficiară a unei picturi de excepţie, a fost restaurată în ultimii ani, scoţând la iveală o frescă foarte valoroasă.



Mănăstiri şi schituri

Mănăstirea Tismana, datează din timpul lui Vladislav(Vlaicu Vodă) (1364-1377) sub forma unei bisericuţe din lemn de tisă, făcută de pribeagul călugăr sârb Nicodim. Domnitorul Radu I (1377-1384) a înlocuit lăcaşul din lemn cu unul din zid. Biserica a fost zugrăvită în 1564 şi rezugrăvită în 1732. În perioada 1955-1962 s-au făcut reparaţii capitale, ocazie cu care au fost scoase la iveală fresca din 1564, care se află în pronaos şi cea din 1732, care se afla în naos şi altar.
In biserica paraclis, ridicată de Matei.Basarab, într-o altă incintă, la sud-est de prima, se pot admira cele trei vitralii lucrate de Iohan Wirnst. Tismana a avut un important rol cultural, aici a funcţionat o şcoală de cărturari şi caligrafi vestiţi printre care a fost şi artistul caligraf şi miniaturist Dionisie Eclesiarhul. În muzeul mănăstirii sunt adăpostite obiecte de cult, fragmente de pictură murală ale frescei de la 1732, uşi din vechea biserică, documente şi acte interne care stau la baza istoriografiei române.
Pornind de la Mănăstirea Tismana spre nord-vest, pe dealul Cioclovina, într-o zonă a pădurilor de stejar, fag, frasin şi brad în amestec cu bătrâni castani comestibili, se află Schitul Cioclovina de Jos, monument de arhitectură ridicat în 1715 pe locul unei biserici de lemn şi căreia în 1668 Radu Postelnicul Ştirbei îi dăruise o vie. Pe vârful cel mai înalt al muntelui Cioclovina, în anul 1714, Petru Obedeanu -vel serdar în vremea lui Ştefan Vodă Cantacuzino, aşa cum se specifică în pisania de la intrarea în biserică, ridică, ajutat de Nicodim egumen, o mică biserică şi o încăpere anexă, cunoscută sub numele de Schitul Cioclovina de Sus.

Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani (1505), ctitori de început ai acestui lăcaş sunt Radu si Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menţionaţi intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr (1477-1481). Timp de peste un secol si jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcas, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianul, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, asa cum se proceda frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.
Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu - zugravi.


Mănăstirea Strâmba (schit după unele documente), din comuna Turceni, nu mai păstrează din vechiul ansamblu decât biserica cu hramul Sf.Treime, stăreţia şi ruinele unor ziduri pe aripa de nord. După unele documente aceasta a fost ridicată între anii 1597 şi 1599 aşa cum afirmă marele istoric gorjean Al.Ştefulescu, de marele vistier Stoichiţă Râioşanu şi soţia sa Dochia. La ridicarea ei a contribuit şi nepotul lor Miloş. Acesta, răsculându-se împreună cu Lupu Mehedinţeanu împotriva grecilor, atrage urgia domnitorului Alexandru Iliaş asupra casei sale şi implicit asupra mănăstirii care este confiscată şi transformată în metoc al Mănăstirii Tismana. Aceste evenimente explică şi realizarea abia după 200 de ani a picturii (1793) de către Constantin Rîioşanu, mare armaş. Biserica prezintă un plan triconc cu turlă octogonală pe naos, faţadele fiind împărţite în două registre cu panouri dreptunghiulare mărginite de ciubuce.


Mănăstirea Crasna, din satul Crasna, a fost întemeiată în 1636 de marele Pitar Dumitru Filişanu.. După un secol de la întemeiere a decăzut la treapta de schit şi apoi la 12 noiembrie 1752 a devenit metoh al Episcopiei de Râmnic. Biserica de tip bizantin, are pereţi puţin înalţi decoraţi cu un brâu de cărămidă sub streaşină şi cu arcuri ce par a se rezema pe o bogată colonadă ce înconjoară biserica, cu o singură turlă octogonală aşezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Pictura în frescă a fost realizată la 1757 în timpul egumenului Vartolomei Hotinescu şi în primii ani ai sec. al XIX-lea. Chiliile au fost realizate tot în secolul al XVIII-lea - corpul sudic, care cuprinde şi clopotniţa, celelalte dinspre nord au fost refăcute în secolul XX, pe locul celor vechi, ruinate.

Mănăstirea Lainici situată în oraşul Bumbeşti Jiu, pe drumul european ce leagă Oltenia de Transilvania, s-a dezvoltat în jurul bisericii monument istoric,cu hramul Intrarea în Biserică construită şi ea pe locul unui mai vechi aşezământ bisericesc din lemn. Are formă de corabie cu o singură absidă, a altarului şi a fost clădită între anii 1812 şi 1813, are o turlă pe pronaos de formă pătrată. Arhitectura exteriorului este simplă compunându-se în principal din două registre despărţite printr-un brâu semicircular. Registrul inferior este realizat în tencuială simplă de culoare albă pe când registrul superior este pictat. Pictura este realizată în anul 1817 şi se păstrează încă bine.



Ultima actualizare: 09.01.2014
» Lista completă